Life

To whom said life is just a battle,

Long, tough, soundless,

I'd like to tell them it's not like that

Or at least it should not be like that.

Life should be simply a dance,

Played in two, in three, in four,

Until infinity is shown

And the heart begins to flow.

Sometimes I just wish to be a shadow,

Hidden, invisible, untrackable,

And nobody's look to ever steal,

Except if maybe I want to be seen.

Cause I never liked to see

Thousands of eyes set upon me

And thoughts flowing towards me

Like arrows shot to bring death towards me.

Sometimes I'd also like my eyes

To close and stay like that a while,

To always do that which I please:

To laugh, to play, to jump, to stay,

Only my help to always be

The common denominator for all beings

And to remain written forever,

Written in the heart with trust and fever.

Only those that can see well,

With warm hearts and open minds

To be able to see inside my soul,

With gentleness to speak

About small things and some a little more big,

About emotions, sentiment and feeling,

About secret things and some other in clearer view,

About life seen as through a display view.

And just like that through simple words,

Followed by big and the right actions,

Beautiful changes we should just see,

It is an art, a symphony,

Transforming past and old teachings

Into a future bright as light,

It is the creation of someone simple,

But much more large in soul and mind.

~Romanian version~

---

Cui a zis ca viata-i o lupta,

Lungă, dură și tacită,

Aș vrea să-i spun că nu-i așa

Sau n-ar trebui să fie așa.

Viața ar trebui să fie un dans,

Jucată-n doi, în trei, în patru, in pas,

Până ce-un infinit se-arată

Și inima se lasă purtată.

Uneori aș vrea să fiu o umbră,

Ascunsă, invizibilă, in urmă rară,

A nimanui privire sa n-o iau,

Sa se vadă doar ce vreau.

Niciodata nu mi-a placut

Mii de priviri sa vad ocult,

Ațintite asupra mea

Și gânduri asemenea.

Uneori aș vrea ochii să-nchid,

Să rămân doar-n al meu gând

Și doar să fac mereu ce vreau:

Să râd, să joc, să sar, să stau.

Doar ajutorul meu să fie

Cel ce se vede foarte bine

Și rămâne în veșnicie,

Scris în inimă, în trăinicie.

Numai cei ce pot să vadă,

Cu minți deschise și inima caldă

Să poată întrezări spre mine

Și cu blândețe să vorbim de bine,

De lucruri mai mici și de cele mai mari,

De simple emotii, sentimente și trăiri,

De lucruri ascunse si in prim plan,

De viață desfășurată ca pe ecran.

Și uite-așa din vorbe simple,

Urmate de acțiuni chiar ample,

Schimbări frumoase să se-ntrevadă.

Este o schimbare și o artă,

O transformare de trecut

Într-un viitor frumos, plăcut,

Creația unor oameni simpli

Dar ce în suflet sunt chiar tripli.